Tango si cele cinci oglinzi (II)

Tango si “Cele cinci oglinzi” (II)

Tango si cele cinci oglinzi – partea 2/5

Oglinda II – Lentilele: realitatea – perceptia/paradigma realitatii – doua lucruri diferite

Multi scriitori recunoscuti mondial ai literaturii motivationale si ai dezvoltarii personale vorbesc despre Realitate si Perceptia realitatii ca fiind doua lucruri distincte. Iar uneori, felul cum vedem lumea/paradigma personala este mai important/a (in felul cum ne impacteaza) decat cum este de fapt realitatea concreta!

“Ceea ce m-a interesat in mod deosebit in cursul cercetarilor si pregatirii acestor prezentari [programe bilunare pe tema comunicarii si perceptiei, destinate participantilor Programului Administrativ de Dezvoltare a IBM-ului] a fost modalitatea de formare a perceptiilor, felul in care ele ne conditioneaza optica si felul in care optica noastra ne conditioneaza comportamentul. Pornind de la aceste cercetari, am ajuns la studiul unei teorii a expectativei si a prognozelor de tipul [efectului Pygmalion], bazate pe autorealizare si mi-am dat seama cat de adanc sunt intiparite perceptiile noastre, pana in straturile cele mai profunde ale fiintei. De aici era usor de tras concluzia ca trebuie neaparat privite lentilele prin care vedem lumea, si nu numai lumea pe care o vedem – si ca aceste lentile ne modeleaza interpretarea despre lume.” (“Eficienta in 7 trepte” Stephen R. Covey, Editura Allfa 2002, pag.5).

“Modul cel mai simplu de a intelege ce sunt paradigmele este de ale privi ca pe niste harti. Stim cu totii ca [harta nu este teritoriul]. Harta este doar explicatia anumitor aspecte ale teritoriului. Aceasta este si paradigma: o teorie, o explicatie, un model a ceva.” Fiecare dintre noi are nespus de multe harti in minte. Ele pot fi clasificate in doua categorii principale: harti reprezentand “lucrurile asa cum sunt”, adica “realitati”, si harti ale “lucrurilor asa cum ar trebui sa fie”, adica “valori”. Toate trairile noastre sunt interpretate cu ajutorul acestor harti mentale. Rareori ne intrebam daca sunt sau nu corecte; de obicei nici nu ne dam seama ca lucram cu ele. Credem pur si simplu ca felul in care privim lucrurile este chiar modul lor de a fi sau modul in care ar trebui sa fie.” (“Eficienta in 7 trepte” Stephen R. Covey, Editura Allfa 2002, pag.11-12).

Rar vedem, atingem si gustam un Tango obiectiv, ca realitate autosuficienta, ca atare, ca doar fiind, fara sa o judecam, fara sa incercam sa o imbunatatim, fara sa ne adaugam etichete noua sau sa i le atasam partenerului. Fie ele etichete pozitive sau negative. Mai mult, in functie de “hartile” noastre interne (experiente si valori), incepem, constient sau nu, sa proiectam asupra partenerilor, profesorilor, organizatorilor, tango-dj-ilor, oamenilor din jur, anumite nereusite sau emotii distructive (cum unii scriitori de specialitate o numesc, “umbra”, ce trebuie inteleasa, nu eradicata, intrucat ne vorbeste: teama, mania, frustrarea, anxietatea, timiditatea, invidia, non-toleranta, lipsa de rabdare, perfectionismul, atasamentul, nedreptatea, tradarea, umilinta etc.).

Fotografie realizata de Dragos Grijincu.