Salsa, ritmul inimii mele

Salsa, ritmul inimii mele

Articol despre Salsa scris de Bianca Barbu.

Trebuie sa marturisesc, inca de cand am citit numele scolii – con Sabor – am simtit ca acesta este un loc pe sufletul meu. Aflasem de ei de la un coleg de-al meu de liceu, dansator ireversibil de multi ani, care ma mai lua la cate un dans pe la vreo petrecere unde de fiecare data auzeam: “te prinde, se vede ca iti place sa dansezi, ar trebui sa duci asta mai departe, sa faci mai mult…”. O luam ca un compliment, ii multumeam politicos si… cam atat. Nu am avut niciodata curajul sa iau in serios dansul sau sa accept aceasta placere vinovata ca fiind parte din mine.

Insa, intr-o buna zi am luat decizia spontana de a face ceva pentru mine, ceva ce imi hraneste sufletul si ma face sa ma simt bine. Asa ca l-am sunat pe amicul meu mai sus amintit si, hotarata fiind sa merg la dans, l-am intrebat unde. Mi-a raspuns: “ – Ce fel de dans vrei sa faci?”. M-a incuiat. “- Aaaa….ceva frumos, pe sufletul meu asa, nu sunt sigura…”. Mi-a explicat ca ei fac Salsa, “chizomba” (Kizomba), “ciabatta” (Bachata), dar si Cha-cha, Tango, Vals, Samba etc. Stiam de cele din urma, dar de celelalte nu auzisem. Ma simteam pierduta. “ – Eu zic sa incerci Salsa, cred ca asta te-ar prinde numai bine”. Atat mi-a trebuit, nici nu am stat pe ganduri, am incheiat rapid convorbirea si l-am sunat imediat pe Alexandru Dumitrescu, Andu pe numele lui de dansator si dj, cum aveam foarte curand sa aflu. A doua zi am fost acolo!
Este adevarat ca primele 3-4 cursuri am fost cuprinsa de un pesimism irevocabil, asta dupa ce ii văzusem pe ei cum dansau. Pentru mine, Daniela si Bogdan au fost adevaratii deschizatori de drumuri, curajosii care au incercat sa imi explice totul pas cu pas. Nu prea imi ieșea, mai ales fara muzica. Imi era greu sa numar si mai ales sa înteleg timpii pe care trebuia sa calc. Tot ce ma gandeam era ca nu voi ajunge niciodata sa dansez macar la 1/1000 din nivelul lor. Intrebam in mod compulsiv in stanga si in dreapta de cati ani fac ei asta. Si imi raspundeau de 5, 7, 9 ani. Era clar, puteam fi considerata un caz pierdut, mi-am zis – deznadejde pe toate fronturile. Care in mod evident mi se citea pe fata. Insa, Andu m-a linistit intr-o secunda: “Trebuie sa ai rabdare, in timp totul se invata. Cu multa practica, bineinteles.” Asa ca am continuat sa urmez cursurile de Salsa cu aceeasi perseverenta ca a unei eleve de scoala generala. De fiecare data cand ajungeam in fata oglinzii si incepeam incalzirea, ma cuprindea un sentiment de implinire, de bucurie inexplicabila, acel “joie de vivre” cum zic francezii.

Sunt aproape 3 luni de cand frecventez cursurile de Salsa si trebuie sa recunosc ca ma bucur la fel de tare de fiecare data cand aud muzica si facem pasii de baza. M-am suprins dansand in lift, pe strada, asistand la discutii pe care le gaseam plictisitoare sau greoaie, la coada la supermarket, la semafor, la volan, cand alti soferi se uitau ciudat la mine si imi zambeau tamp, incercand sa inteleaga ce m-a apucat. Sper sa nu ma opresc niciodata. Imi promit mie asta! Pentru ca cele mai importante lectii invatate aici nu sunt neaparat cele tehnice, pasii propriu-zisi, ci principiile din spatele lor. Principii care pot fi aplicate cu usurință si in viata cotidiana. Prima, si cea mai importanta, este aceea ca orice dansator mai si greseste, dar ce sa vezi, nimanui nu-i pasa. Trebuie doar sa continui sa dansezi. Dar cu aceeasi pasiune si savoare cu care ai inceput. “Siente la música y el sabor del ritmo!” In rest, nu te mai gandi la nimic. Si prin nimic vreau sa zic, chiar nimic! Poate fi complicat la inceput, dar cu timpul realizezi ca este cat se poate de adevarat. Dansează din suflet, din corazón, simte-te bine! Lasa-ti sufletul sa se exteriorizeze! Numai asa vei ajunge sa dansezi corect. Iar daca nu atingi corectitudinea atunci, mai incerci o data, la urmatoarea pirueta sigur te prinzi. Totul este sa incerci… si incet, incet realizezi ca dansul reprezinta mai mult decat o insiruire de pasi, dispusi dupa anumiti timpi. Dansul presupune pasiune “con sabor”, acea eleganta efervescenta pe care o transmiti si o urmezi dupa acordurile de saxofon. Lasa-ti urechile gadilate de fluenta pianului. Este atat de suav, simplu si in acelasi timp, tonic!
Bucura-te!
Danseaza!

Fotografie realizata de Dragos Grijincu.